Aparatul digestiv îndeplineşte în organism 2 funcţii esenţiale:


  • funcţia principală: digestia (alimentelor consumate) 
  • funcţie secundara: imunitară (tubul digestiv în intregimea lui este cel mai mare "organ imunitar" al organismului, deoarece găzduieste peste 60% dintre celulele cu rol imunitar - adică de apărare - din întregul organism)

Flora intestinală există în mod normal în interiorul tubului digestiv*


*Informaţii conform "World Gastroenterology Organisation Practice Guideline, Probiotics and prebiotics", May 2008

Flora intestinală este stratul natural de bacterii care acoperă în interior peretele tubului digestiv, ca o hăinuţă protectoare. Flora intestinală este alcatuită din sute de miliarde de germeni din peste 400 de specii distincte. Aici trăiesc bacterii "bune", care ne protejează sănătatea şi bacterii cu potenţial patogen, care pot determina îmbolnăviri în cazul în care organismul devine slăbit. Bacteriile "rele" nu fac parte din flora intestinală sănătoasă.

Flora intestinală a stomacului şi duodenului

  • Conţine puţine bacterii: <103 bacterii/gram
  • Principalele bacterii "bune" sunt Lactobacili şi Streptococi
  • Este prezentă bacteria "rea" Helicobacter pylori, care poate determina apariţia ulcerului
  • Acidul din stomac, bila şi secretia pancreatică inhibă majoritatea microbilor inghiţiţi
  • Mişcările frecvente de propulsie împiedică stabilirea bacteriilor în stomac şi duoden

Flora intestinală a jejunului (prima parte a intestinului subţire)

  • Conţine Streptococci, Lactobacilli, Bifidobacterii (bacterii "bune") şi Bacteroides (bacterie care poate să devină "rea" dacă organismul este slăbit)
  • Nr. bacterii creşte progresiv până la 104/gram

Flora intestinală a ileonului (a doua parte a intestinului subţire)

  • Conţine Lactobacilli, Bifidobacterii (bacterii "bune") şi Bacteroides, Enterococci, Clostridii (bacterii care pot să devină "rele" dacă organismul este slăbit)
  • Nr. bacterii creşte progresiv până la 107/gram de conţinut

Flora intestinală a colonului (intestinul gros)

  • Conţine Bifidobacterii, Streptococci (bacterii "bune") sşi Bacteroides, Clostridii, Enterobacterii (bacterii care pot să devină "rele" dacă organismul este slăbit)
  • Multe bacterii care trăiesc aici nu au nevoie de aer (anaerobi)
  • Nr. bacterii este cca. 1012/gram de conţinut

Flora intestinală joacă un important rol imunitar:

  • Participp la protecţia organismului împotriva bacteriilor "rele", care provoacă boli
  • Stimulează imunitatea organismului

Flora intestinală participă la procesul de digestie.

Rolurile florei intestinale se suprapun cu cele ale aparatului digestiv în sine, echilibrul florei intestinale fiind esenţial pentru funcţionarea optimă a aparatului digestiv.

Viaţa modernă sau diferite îmbolnăviri duc la dezechilibrul florei intestinal


Elemente obişnuite în viaţa noastră modernă dezechilibrează flora intestinală: 

  • Antibioticele
  • Stress-ul 
  • Alimentaţia dezechilibrată

Diferite îmbolnăviri se asociază cu afectarea florei intestinale:

  • Infecţiile
  • Afecţiunile hepatice şi pancreatice
  • Boala Crohn (afecţiune cronică a intestinului gros)
  • Afecţiunile imunologice
  • Diverticuloza
  • Tulburările mişcării tubului digestiv
  • Tumorile
  • Tratamentele cu chimioterapice sau radioterapia
  • Intervenţiile chirurgicale

Flora intestinală dezechilibrată - determină afectarea funcţiilor digestive, ducând la:

  • Diaree 
  • Constipaţie
  • Absorbţia deficitară a unor nutrienţi (malnutriţie) 
  • Digestie defectuoasă, indigestie 
  • Tulburări ale mişcării tubului digestiv 

Flora intestinală dezechilibrată - efecte asupra bunastării generale a organismului: 

  • Dermatita atopică
  • Alergii alimentare
  • Afecţiuni imunologice 
  • Infecţii (bacteriene, virale, fungice, parazitare)

Descoperirea probioticelor a pornit din Bulgaria


Utilizarea microorganismelor în farmaceutica a pornit de la observaţia că ţăranii bulgari aveau o bună sănătate gastro-intestinală şi generală, deoarece consumau frecvent brânză fermentată. Din aceasta branză a fost izolat primul probiotic: Lactobacillus bulgaricus! 

Lilley şi Stillwell (1965) au propus termenul "probiotic" prin asocierea termenilor şi a beneficiilor terapeutice: PROBIOTIC + Antibiotic. 

Fuller (1989): A definit probioticul drept "Supliment alimentar conţinând bacterii vii, care influenţează favorabil organismul gazdă, prin ameliorarea echilibrului florei sale intestinale." 

Schaafsma (1996): A definit probioticele ca "Organisme vii care, după ingestie, într-un anumit număr (doză), produc beneficii pentru sănătate mai mari decât cele nutritive intrinseci."

Nu orice microorganism este considerat un probiotic


Organizaţia "International Scientific Association for Probiotics and Prebiotics" (ISAPP) a stabilit criteriile obligatorii pentru definirea unui microorganism drept probiotic:

  • Să fie viu la administrare 
  • Să fi fost evaluat în condiţii controlate pentru a i se documenta beneficiile pentru sănătate 
  • Să fie sigur pentru utilizarea preconizată
  • Sa fie un microb sau o combinaţie de microbi definiti taxonomic (gen, specie şi până la nivel de tulpină), deoarece doar anumite microorganisme, special selectate, aduc beneficii sănătăţii 

Un alt criteriu important pentru un probiotic: să fie sensibil la antibiotice (pentru a avea controlul asupra administrării, în cazul în care este necesar). 

Christian Hansen Danemarca produce tulpini probiotice patentate, care sunt rezultatul cercetărilor ştiintifice. Probioticele originale Christian Hansen sunt susţinute de numeroase studii stiintifice prin care si-au demonstrat eficacitatea si siguranta. Astfel, consumatorii pot avea incredere că primesc probiotice care funcţionează!

Există bacterii probiotice şi drojdii probiotice

Câteva dintre tulpinile probiotice cu beneficii demonstrate asupra sănătăţii: 

  • bacterii probiotice: Lactobacillus acidophilus LA-5®, Lactobacillus paracasei 431®, Lactobacillus rhamnosus GG®, Bifidobacterium BB-12®, Streptococcus Termophilus TH-4®
  • drojdii (levuri) probiotice: Saccharomyces boulardii

Prebioticele sunt fibre alimentare solubile


Prebioticele au fost identificate pentru prima dată în 1995 şi sunt considerate alimente funcţionale. Pe etichetele de produse le găsiţi sub denumirea de fibre alimentare solubile sau fructo-oligo-zaharide. 

Prebioticele sunt componente alimentare care nu se digeră şi care au efect de îmbunătăţire a sănătăţii organismului uman, prin stimularea selectivă a anumitor bacterii "bune" din flora intestinală. Prebioticele stimulează creşterea şi activitatea Bifidobacteriilor (factor bifidogenic) şi a bacteriilor producătoare de acid lactic (Lactobacili), iar aceste bacterii "bune" stimulate sunt responsabile de efectele benefice ale prebioticelor.

Doar 2 fructo-oligozaharide îndeplinesc în totalitate criteriile de prebiotice

În 2007 s-a demonstrat că din multitudinea de fructo-oligozaharide, doar două îndeplinesc în totalitate criteriile pentru definirea drept prebiotice: oligofructoza şi inulina. 

Oligofructoza este un fructo-oligozaharid care din punct de vedere chimic conţine între 2 şi 8 legături zaharidice (are lanţ scurt), ceea ce duce la fermentarea sa rapidă de catre flora intestinală din colonul drept. 

Inulina conţine între 9 şi 64 de legături zaharidice, fiind un fructo-oligozaharid cu lanţ lung, care fermentează lent şi stimulează flora intestinală din colonul stâng. 

Pentru un efect prebiotic complet (full-spectrum), preparatele cu prebiotice este preferabil să conţină combinaţia oligofructoză şi inulină.

Alimentele cele mai bogate în prebiotice sunt aproape absente din alimentaţia obişnuită din România


Top 10 alimente cele mai bogate în prebiotice:

Aliment

% Prebiotice

Cantitatea necesară (g) pentru a obţine 6g prebiotice*

Rădăcină de cicoare crudă

64.60%

9.3

Anghinare crudă

31.50%

19.0

Papadie crudă

24.30%

24.7

Usturoi crud

17.50%

34.3

Praz crud

11.70%

51.3

Ceapă crudă

8.60%

69.8

Ceapă gătită

5.00%

120.0

Sparanghel crud

5.00%

120.0

Tărâţe de grâu

5.00%

120.0

Faină integrală de grâu gătită

4.80%

125.0

Banane

1.00%

600.0

*Nu exista consens privind doza zilnică de prebiotice, însă cele mai multe surse indică doza medie de 6g

Alimentele cele mai bogate în prebiotice sunt prezente în cantitate mică în dieta obişnuită din România, iar rezultatul este un tranzit intestinal modificat, cu apariţia frecventă a constipaţiei. Sunt afectate mai ales persoanele care au un stil de viaţă agitat (urban), cu mese neregulate, bazate în special pe alimente înalt procesate şi fast-food. Soluţia la îndemână o reprezintă suplimentarea dietei cu formule sinbiotice disponibile în farmacii (Eubiotic® Sinbio)

SINBIOTIC= PROBIOTIC +PREBIOTIC


Sinbioticele sunt preparate care conţin atât probiotice, cât şi prebiotice.

Conform definiţiei OMS*, probioticele sunt microorganisme vii, care atunci când sunt administrate în cantităţi adecvate, au efect de îmbunătăţire a sănătăţii organismului. 

Prebioticele sunt fibre alimentare solubile, componente alimentare care nu se digeră şi care au efect de îmbunătăţire a sănătăţii organismului uman prin stimularea selectivă a bacteriilor "bune" din flora intestinală. 

Administrarea de sinbiotice (Eubiotic® S) aduce beneficii suplimentare faţă de administrarea probioticelor simple. 

*OMS = Organizaţia mondială a sănătăţii

Christian Hansen Danemarca este cel mai mare furnizor global de culturi lactice


Christian Hansen este o companie globală de biotehnologie şi cel mai mare furnizor mondial de culturi lactice. Tradiţia de peste 135 de ani, inovaţia şi cercetarea continuă, certificarile ISO şi cGMP fac din Christian Hansen una dintre cele mai respectate companii din domeniu. "Health Ingredients Excellence Award", premiu obţinut în noiembrie 2010, este doar una dintre recunoaşterile recent obţinute la nivel internaţional.